Pentru locuitorii zonei piaţa rahova astazi, a fost o zi notabilă din punctul de vedere al eficacităţii organelor de poliţie.
Aleea care uneşte piaţa de Calea Rahovei este într-o zi normală comparabilă cu o alee a bazarului din Istambul. Producători particulari din împrejurimile Bucureştiului vin zilnic la piaţa să-şi vândă marfa, singura problemă fiind aceea că ea se vinde pe stradă, fără să se respecte nici o normă sanitar-veterinară. Nu vreau să acuz oamenii respectivi pentru că probabil asta este singura lor sursă de venit, dar cei din cadrul primăriei sectorului 5 plătiţi din banii locuitorilor sunt preocupati de festivităţi si grătare în parcul Izvor si de atâţia ani, nu se face absolut nimic pentru a le putea oferi acestor oameni posibilitatea să-şi vândă marfa în mod civilizat.
Revenind la ce s-a intâmplat astăzi in acestă zonă…
Odată cu apropierea alegerilor “edilul şef” a dat ordin poliţiei comunitare să elibereze strada. Nu vă puteţi închipui câtă linişte a fost astăzi în zonă. De 6 luni de când lucrez lângă piaţă nu a mai fost aşa civilizat ca astăzi. Fară vânzatori, fară baieţii care vând telefoane. O zi absolut normală, cum ar trebui să fie într-o capitală europeană în anul 2009. Nu o să vi se pară o ştire importantă dar vă asigur ca ăsta e primul pas sper normalizarea sectorului 5, iar locuitorii zonei mă vor inţelege.
Filed under: Uncategorized
În primul rând pentru ca deţin aproximativ 10 mp undeva in berceni,spatiu pe care îl impart cu un prieten si un ficus.El veghează de pe dulap asupra monotoniei noastre.Un slogan al unei emisiuni radio spunea ca “există viaţă şi dupa munca”…poate la ei.Eu unul doar in weekend simt ca traiesc.Revenind la ficus,el este principalul obiect pe care imi focalizez atentia,grija şi celelalte sentimente ce derivă din personalitatea umană.Daca această ultima frază v-a sugerat ca nu aş avea prietenă,nu v-aţi inşela.Sunt in căutarea fericirii de aproape doi ani dar momentan menţin statusul.
Filed under: Uncategorized
Fiind primul articol dintr-o lunga serie,cel putin asa sper,o sa incerc sa ma prezint in cat mai puţine cuvinte,urmand sa ma descoperiţi in acestea.Am 21 de ani,sunt un student ratat,care crede că poate schimba mentalităţi.